noruță
Romanian
Etymology
From noră + -uță.
Noun
noruță f (plural noruțe)
- Diminutive of noră
Declension
Declension of noruță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) noruță | noruța | (niște) noruțe | noruțele |
genitive/dative | (unei) noruțe | noruței | (unor) noruțe | noruțelor |
vocative | noruță, noruțo | noruțelor |
References
- noruță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN