noruliță
Romanian
Etymology
From noră + -uliță.
Noun
noruliță f (plural norulițe)
- Diminutive of noră
Declension
Declension of noruliță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) noruliță | norulița | (niște) norulițe | norulițele |
genitive/dative | (unei) norulițe | noruliței | (unor) norulițe | norulițelor |
vocative | noruliță, norulițo | norulițelor |
References
- noruliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN