norucă
Romanian
Etymology
From noră + -ucă.
Noun
norucă f (plural noruci)
- Diminutive of noră
Declension
Declension of norucă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) norucă | noruca | (niște) noruci | norucile |
genitive/dative | (unei) noruci | norucii | (unor) noruci | norucilor |
vocative | norucă, noruco | norucilor |
References
- norucă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN