norocire
Romanian
Etymology
From noroci + -re.
Noun
norocire f (plural norociri)
- success
Declension
Declension of norocire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) norocire | norocirea | (niște) norociri | norocirile |
genitive/dative | (unei) norociri | norocirii | (unor) norociri | norocirilor |
vocative | norocire, norocireo | norocirilor |