norocel
Romanian
Etymology
noroc + -el
Noun
norocel n (plural norocele)
- Diminutive of noroc; small luck
Declension
Declension of norocel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) norocel | norocelul | (niște) norocele | norocelele |
genitive/dative | (unui) norocel | norocelului | (unor) norocele | norocelelor |
vocative | norocelule | norocelelor |