normă
Romanian
Etymology
From French norme
Noun
normă f (plural norme)
- norm
Declension
Declension of normă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) normă | norma | (niște) norme | normele |
genitive/dative | (unei) norme | normei | (unor) norme | normelor |
vocative | normă, normo | normelor |