nevoitor
Romanian
Etymology
From nevoi + -tor.
Adjective
nevoitor m or n (feminine singular nevoitoare, masculine plural nevoitori, feminine and neuter plural nevoitoare)
- perseverant
Declension
Declension of nevoitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | nevoitor | nevoitoare | nevoitori | nevoitoare | ||
definite | nevoitorul | nevoitoarea | nevoitorii | nevoitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | nevoitor | nevoitoare | nevoitori | nevoitoare | ||
definite | nevoitorului | nevoitoarei | nevoitorilor | nevoitoarelor |
References
- nevoitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN