nesăbuință
Romanian
Etymology
nesăbuit + -ință
Pronunciation
- Hyphenation: ne‧să‧bu‧in‧ță
Noun
nesăbuință f (plural nesăbuințe)
- (rare) imprudence, recklessness
- A fost o nesăbuință să avem încredere în acest premier.
- It was recklessness to trust this prime minister.
Declension
Declension of nesăbuință
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) nesăbuință | nesăbuința | (niște) nesăbuințe | nesăbuințele |
| genitive/dative | (unei) nesăbuințe | nesăbuinței | (unor) nesăbuințe | nesăbuințelor |
| vocative | nesăbuință, nesăbuințo | nesăbuințelor | ||
Synonyms
- imprudență
Antonyms
- chibzuință
Related terms
- nesăbuire (“recklessness”)
- nesăbuit (“foolish, reckless”)
Further reading
- nesăbuință in DEX online - Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)