nestăpânire
Romanian
Etymology
From ne- + stăpânire.
Noun
nestăpânire f (plural nestăpâniri)
- impulsivity
Declension
Declension of nestăpânire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) nestăpânire | nestăpânirea | (niște) nestăpâniri | nestăpânirile |
genitive/dative | (unei) nestăpâniri | nestăpânirii | (unor) nestăpâniri | nestăpânirilor |
vocative | nestăpânire, nestăpânireo | nestăpânirilor |
References
- nestăpânire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN