nemeșime
Romanian
Etymology
From nemeș + -ime.
Noun
nemeșime f (plural nemeșimi)
- (historical) yeomanry
Declension
Declension of nemeșime
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) nemeșime | nemeșimea | (niște) nemeșimi | nemeșimile |
genitive/dative | (unei) nemeșimi | nemeșimii | (unor) nemeșimi | nemeșimilor |
vocative | nemeșime, nemeșimeo | nemeșimilor |
References
- nemeșime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN