neamic
Romanian
Etymology
From ne- + amic.
Noun
neamic m (plural neamici)
- (obsolete) enemy
Declension
Declension of neamic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) neamic | neamicul | (niște) neamici | neamicii |
genitive/dative | (unui) neamic | neamicului | (unor) neamici | neamicilor |
vocative | neamicule | neamicilor |
References
- neamic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN