nautil
Romanian
Etymology
From French nautile
Noun
nautil m (plural nautili)
- nautilus
Declension
Declension of nautil
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) nautil | nautilul | (niște) nautili | nautilii |
genitive/dative | (unui) nautil | nautilului | (unor) nautili | nautililor |
vocative | nautilule | nautililor |