mărmurel
Romanian
Etymology
From marmură + -el.
Noun
mărmurel n (plural mărmurele)
- Diminutive of marmură
Declension
Declension of mărmurel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) mărmurel | mărmurelul | (niște) mărmurele | mărmurelele |
genitive/dative | (unui) mărmurel | mărmurelului | (unor) mărmurele | mărmurelelor |
vocative | mărmurelule | mărmurelelor |