mărita
See also: marita, Marita, mãritã, and märita
Romanian
Etymology
From Latin marītāre, present active infinitive of marītō.
Verb
a mărita (third-person singular present mărită, past participle măritat) 1st conj.
- to marry, specifically to marry off or offer a girl in marriage; marry away
- (reflexive, of women) to get married
Conjugation
conjugation of mărita (first conjugation, no infix)
| infinitive | a mărita | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | măritând | ||||||
| past participle | măritat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | mărit | măriți | mărită | mărităm | măritați | mărită | |
| imperfect | măritam | măritai | mărita | măritam | măritați | măritau | |
| simple perfect | măritai | măritași | mărită | măritarăm | măritarăți | măritară | |
| pluperfect | măritasem | măritaseși | măritase | măritaserăm | măritaserăți | măritaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să mărit | să măriți | să mărite | să mărităm | să măritați | să mărite | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | mărită | măritați | |||||
| negative | nu mărita | nu măritați | |||||
Related terms
- mărit
See also
- căsători, însura, cununa