mărhuță
Romanian
Etymology
From marhă + -uță.
Noun
mărhuță f (plural mărhuțe)
- Diminutive of marhă
Declension
Declension of mărhuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) mărhuță | mărhuța | (niște) mărhuțe | mărhuțele |
genitive/dative | (unei) mărhuțe | mărhuței | (unor) mărhuțe | mărhuțelor |
vocative | mărhuță, mărhuțo | mărhuțelor |
References
- mărhuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN