mărginime
Romanian
Etymology
From margine + -ime.
Noun
mărginime f (plural mărginimi)
- an area close to the limits of a city
Declension
Declension of mărginime
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) mărginime | mărginimea | (niște) mărginimi | mărginimile |
genitive/dative | (unei) mărginimi | mărginimii | (unor) mărginimi | mărginimilor |
vocative | mărginime, mărginimeo | mărginimilor |
References
- mărginime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. ISBN 978-606-8162-26-3