mărcuță
Romanian
Etymology
From marcă + -uță.
Noun
mărcuță f (plural mărcuțe)
- Diminutive of marcă
Declension
Declension of mărcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) mărcuță | mărcuța | (niște) mărcuțe | mărcuțele |
genitive/dative | (unei) mărcuțe | mărcuței | (unor) mărcuțe | mărcuțelor |
vocative | mărcuță, mărcuțo | mărcuțelor |
References
- mărcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN