mălăcuță
Romanian
Etymology
From malacă + -uță.
Noun
mălăcuță f (plural mălăcuțe)
- Diminutive of malacă
Declension
Declension of mălăcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) mălăcuță | mălăcuța | (niște) mălăcuțe | mălăcuțele |
genitive/dative | (unei) mălăcuțe | mălăcuței | (unor) mălăcuțe | mălăcuțelor |
vocative | mălăcuță, mălăcuțo | mălăcuțelor |
References
- mălăcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN