măcăitură
Romanian
Etymology
măcăi + -tură
Noun
măcăitură f (plural măcăituri)
- quack
Declension
Declension of măcăitură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) măcăitură | măcăitura | (niște) măcăituri | măcăiturile |
genitive/dative | (unei) măcăituri | măcăiturii | (unor) măcăituri | măcăiturilor |
vocative | măcăitură, măcăituro | măcăiturilor |