măciuchiță
Romanian
Etymology
From măciucă + -iță.
Noun
măciuchiță f (plural măciuchițe)
- Diminutive of măciucă
Declension
Declension of măciuchiță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) măciuchiță | măciuchița | (niște) măciuchițe | măciuchițele |
genitive/dative | (unei) măciuchițe | măciuchiței | (unor) măciuchițe | măciuchițelor |
vocative | măciuchiță, măciuchițo | măciuchițelor |
References
- măciuchiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN