mânucă
Romanian
Etymology
From mână + -ucă.
Noun
mânucă f (plural mânuci)
- Diminutive of mână
Declension
Declension of mânucă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) mânucă | mânuca | (niște) mânuci | mânucile |
genitive/dative | (unei) mânuci | mânucii | (unor) mânuci | mânucilor |
vocative | mânucă, mânuco | mânucilor |
References
- mânucă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN