mântuitor
Romanian
Etymology
From mântui + -tor.
Adjective
mântuitor m or n (feminine singular mântuitoare, masculine plural mântuitori, feminine and neuter plural mântuitoare)
- savior
Declension
Declension of mântuitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | mântuitor | mântuitoare | mântuitori | mântuitoare | ||
definite | mântuitorul | mântuitoarea | mântuitorii | mântuitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | mântuitor | mântuitoare | mântuitori | mântuitoare | ||
definite | mântuitorului | mântuitoarei | mântuitorilor | mântuitoarelor |