mângăietor
Romanian
Adjective
mângăietor m or n (feminine singular mângăietoare, masculine plural mângăietori, feminine and neuter plural mângăietoare)
- Obsolete form of mângâietor.
Declension
Declension of mângăietor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | mângăietor | mângăietoare | mângăietori | mângăietoare | ||
definite | mângăietorul | mângăietoara | mângăietorii | mângăietoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | mângăietor | mângăietoare | mângăietori | mângăietoare | ||
definite | mângăietorului | mângăietoarei | mângăietorilor | mângăietoarelor |
References
- mângăietor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN