mânecuș
Romanian
Etymology
From mâneca + -uș.
Noun
mânecuș n (plural mânecușuri)
- (obsolete) daybreak
Declension
Declension of mânecuș
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) mânecuș | mânecușul | (niște) mânecușuri | mânecușurile |
genitive/dative | (unui) mânecuș | mânecușului | (unor) mânecușuri | mânecușurilor |
vocative | mânecușule | mânecușurilor |
References
- mânecuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN