mândruț
Romanian
Etymology
mândru + -uț
Noun
mândruț m (plural mândruți)
- Diminutive of mândru
Declension
Declension of mândruț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) mândruț | mândruțul | (niște) mândruți | mândruții |
genitive/dative | (unui) mândruț | mândruțului | (unor) mândruți | mândruților |
vocative | mândruțule | mândruților |