mâncătură
Romanian
Etymology
From mânca + -ătură.
Noun
mâncătură f (plural mâncături)
- soil erosion
Declension
Declension of mâncătură
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) mâncătură | mâncătura | (niște) mâncături | mâncăturile |
| genitive/dative | (unei) mâncături | mâncăturii | (unor) mâncături | mâncăturilor |
| vocative | mâncătură, mâncăturo | mâncăturilor | ||