muriță
Romanian
Etymology
From mură + -iță.
Noun
muriță f (plural murițe)
- Diminutive of mură
Declension
Declension of muriță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) muriță | murița | (niște) murițe | murițele |
genitive/dative | (unei) murițe | muriței | (unor) murițe | murițelor |
vocative | muriță, murițo | murițelor |
References
- muriță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN