muncire
Romanian
Etymology
munci + -re
Noun
muncire f (plural munciri)
- work
- torture, suffering
Declension
Declension of muncire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) muncire | muncirea | (niște) munciri | muncirile |
genitive/dative | (unei) munciri | muncirii | (unor) munciri | muncirilor |
vocative | muncire, muncireo | muncirilor |