anina
See also: aniña, aniñá, and Anína
Romanian
Etymology
Probably from a Vulgar Latin root *annināre (“to rock”), from *ninna (“cradle”), from an infantile sound. Compare Italian ninnare (“lull or rock to sleep”), Romansch niner (“to rock”), Occitan nina, Albanian ninuljë. This verb refers to hanging something in an unfixed way, allowing it to rock or dangle, in contrast to the meaning of agăța. See also nineri and nani (“word used to lull infants to sleep in a lullaby”).
Verb
a anina (third-person singular present anină, past participle aninat) 1st conj.
- to hook; to hang (up)
Conjugation
conjugation of anina (first conjugation, no infix)
| infinitive | a anina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | aninând | ||||||
| past participle | aninat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | anin | anini | anină | aninăm | aninați | anină | |
| imperfect | aninam | aninai | anina | aninam | aninați | aninau | |
| simple perfect | aninai | aninași | anină | aninarăm | aninarăți | aninară | |
| pluperfect | aninasem | aninaseși | aninase | aninaserăm | aninaserăți | aninaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să anin | să anini | să anine | să aninăm | să aninați | să anine | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | anină | aninați | |||||
| negative | nu anina | nu aninați | |||||
See also
- agăța
- nani
- nineri / ninera