mulcomit
Romanian
Adjective
mulcomit m or n (feminine singular mulcomită, masculine plural mulcomiți, feminine and neuter plural mulcomite)
- Obsolete form of molcomit.
Declension
Declension of mulcomit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | mulcomit | mulcomită | mulcomiți | mulcomite | ||
| definite | mulcomitul | mulcomita | mulcomiții | mulcomitele | |||
| genitive/ dative | indefinite | mulcomit | mulcomite | mulcomiți | mulcomite | ||
| definite | mulcomitului | mulcomitei | mulcomiților | mulcomitelor | |||
Noun
mulcomit n (uncountable)
- Obsolete form of molcomit.
Declension
declension of mulcomit (singular only)
| singular | ||
|---|---|---|
| n gender | indefinite articulation | definite articulation |
| nominative/accusative | (un) mulcomit | mulcomitul |
| genitive/dative | (unui) mulcomit | mulcomitului |
| vocative | mulcomitule | |
References
- mulcomit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN