moțățel
Romanian
Etymology
From moțat + -el.
Noun
moțățel m (plural moțăței)
- Diminutive of moțat
Declension
Declension of moțățel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) moțățel | moțățelul | (niște) moțăței | moțățeii |
genitive/dative | (unui) moțățel | moțățelului | (unor) moțăței | moțățeilor |
vocative | moțățelule | moțățeilor |
References
- moțățel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN