moșteni
Romanian
Etymology
From moștean, moșnean, probably from moș.
Verb
a moșteni (third-person singular present moștenește, past participle moștenit) 4th conj.
- to inherit
Conjugation
conjugation of moșteni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a moșteni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | moștenind | ||||||
| past participle | moștenit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | moștenesc | moștenești | moștenește | moștenim | moșteniți | moștenesc | |
| imperfect | moșteneam | moșteneai | moștenea | moșteneam | moșteneați | moșteneau | |
| simple perfect | moștenii | moșteniși | moșteni | moștenirăm | moștenirăți | moșteniră | |
| pluperfect | moștenisem | moșteniseși | moștenise | moșteniserăm | moșteniserăți | moșteniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să moștenesc | să moștenești | să moștenească | să moștenim | să moșteniți | să moștenească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | moștenește | moșteniți | |||||
| negative | nu moșteni | nu moșteniți | |||||
Derived terms
- moștenire
- moștenitor