angulir
Romanian
Etymology
Borrowed from French angulaire.
Adjective
angulir m or n (feminine singular anguliră, masculine plural anguliri, feminine and neuter plural angulire)
- (obsolete) angular
Declension
Declension of angulir
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | angulir | anguliră | anguliri | angulire | ||
definite | angulirul | angulira | angulirii | angulirele | |||
genitive/ dative | indefinite | angulir | angulire | anguliri | angulire | ||
definite | angulirului | angulirei | angulirilor | angulirelor |
References
- angulir in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN