mocirluță
Romanian
Etymology
From mocirlă + -uță.
Noun
mocirluță f (plural mocirluțe)
- Diminutive of mocirlă
Declension
Declension of mocirluță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) mocirluță | mocirluța | (niște) mocirluțe | mocirluțele |
genitive/dative | (unei) mocirluțe | mocirluței | (unor) mocirluțe | mocirluțelor |
vocative | mocirluță, mocirluțo | mocirluțelor |
References
- mocirluță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN