mișcământ
Romanian
Etymology
From mișca + -ământ.
Noun
mișcământ n (plural mișcăminte)
- (obsolete) movement
Declension
Declension of mișcământ
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) mișcământ | mișcământul | (niște) mișcăminte | mișcămintele |
genitive/dative | (unui) mișcământ | mișcământului | (unor) mișcăminte | mișcămintelor |
vocative | mișcământule | mișcămintelor |
References
- mișcământ in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN