miră
Romanian
Etymology
From French mire.
Noun
miră f (plural mire)
- (surveying) rod (measuring tool)
Declension
Declension of miră
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) miră | mira | (niște) mire | mirele |
genitive/dative | (unei) mire | mirei | (unor) mire | mirelor |
vocative | miră, miro | mirelor |