minunare
Romanian
Etymology
minuna + -re
Noun
minunare f (plural minunări)
- wonder
Declension
Declension of minunare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) minunare | minunarea | (niște) minunări | minunările |
genitive/dative | (unei) minunări | minunării | (unor) minunări | minunărilor |
vocative | minunare, minunareo | minunărilor |