mintuță
Romanian
Etymology
From minte + -uță.
Noun
mintuță f (plural mintuțe)
- Diminutive of minte
Declension
Declension of mintuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) mintuță | mintuța | (niște) mintuțe | mintuțele |
genitive/dative | (unei) mintuțe | mintuței | (unor) mintuțe | mintuțelor |
vocative | mintuță, mintuțo | mintuțelor |
References
- mintuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN