minciuniță
Romanian
Etymology
From minciună + -iță.
Noun
minciuniță f (plural minciunițe)
- Diminutive of minciună
Declension
Declension of minciuniță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) minciuniță | minciunița | (niște) minciunițe | minciunițele |
genitive/dative | (unei) minciunițe | minciuniței | (unor) minciunițe | minciunițelor |
vocative | minciuniță, minciunițo | minciunițelor |
References
- minciuniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN