mieriuț
Romanian
Etymology
From mieriu + -uț.
Adjective
mieriuț m or n (feminine singular mieriuță, masculine plural mieriuți, feminine and neuter plural mieriuțe)
- Diminutive of mieriu
Declension
Declension of mieriuț
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | mieriuț | mieriuță | mieriuți | mieriuțe | ||
definite | mieriuțul | mieriuța | mieriuții | mieriuțele | |||
genitive/ dative | indefinite | mieriuț | mieriuțe | mieriuți | mieriuțe | ||
definite | mieriuțului | mieriuței | mieriuților | mieriuțelor |
References
- mieriuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN