meșteșugareț
Romanian
Etymology
From meșteșug + -areț.
Adjective
meșteșugareț m or n (feminine singular meșteșugareață, masculine plural meșteșugareți, feminine and neuter plural meșteșugarețe)
- skillful
Declension
Declension of meșteșugareț
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | meșteșugareț | meșteșugareață | meșteșugareți | meșteșugarețe | ||
definite | meșteșugarețul | meșteșugareața | meșteșugareții | meșteșugarețele | |||
genitive/ dative | indefinite | meșteșugareț | meșteșugarețe | meșteșugareți | meșteșugarețe | ||
definite | meșteșugarețului | meșteșugareței | meșteșugareților | meșteșugarețelor |