mericism
Romanian
Etymology
Borrowed from French mérycisme.
Noun
mericism n (plural mericisme)
- merycism
Declension
Declension of mericism
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) mericism | mericismul | (niște) mericisme | mericismele |
genitive/dative | (unui) mericism | mericismului | (unor) mericisme | mericismelor |
vocative | mericismule | mericismelor |
References
- mericism in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN