meandru
Romanian
Etymology
From French méandre
Noun
meandru n (plural meandre)
- meander
Declension
Declension of meandru
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) meandru | meandrul | (niște) meandre | meandrele |
genitive/dative | (unui) meandru | meandrului | (unor) meandre | meandrelor |
vocative | meandrule | meandrelor |