martac
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish مرتك (mertek).
Noun
martac m (plural martaci)
- rafter, beam
Declension
Declension of martac
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) martac | martacul | (niște) martaci | martacii |
genitive/dative | (unui) martac | martacului | (unor) martaci | martacilor |
vocative | martacule | martacilor |
References
- martac in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN