marnă
Romanian
Etymology
From French marne
Noun
marnă f (plural marne)
- marl
Declension
Declension of marnă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) marnă | marna | (niște) marne | marnele |
genitive/dative | (unei) marne | marnei | (unor) marne | marnelor |
vocative | marnă, marno | marnelor |