marmită
Romanian
Etymology
From French marmite
Noun
marmită f (plural marmite)
- cooking pot
Declension
Declension of marmită
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) marmită | marmita | (niște) marmite | marmitele |
genitive/dative | (unei) marmite | marmitei | (unor) marmite | marmitelor |
vocative | marmită, marmito | marmitelor |