manetă
Romanian
Etymology
From French manette
Noun
manetă f (plural manete)
- lever
Declension
Declension of manetă
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) manetă | maneta | (niște) manete | manetele |
genitive/dative | (unei) manete | manetei | (unor) manete | manetelor |
vocative | manetă, maneto | manetelor |