amăgitură
Romanian
Etymology
From amăgi + -tură.
Noun
amăgitură f (plural amăgituri)
- (obsolete) swindling
Declension
Declension of amăgitură
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) amăgitură | amăgitura | (niște) amăgituri | amăgiturile |
genitive/dative | (unei) amăgituri | amăgiturii | (unor) amăgituri | amăgiturilor |
vocative | amăgitură, amăgituro | amăgiturilor |
References
- amăgitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN