amuțeală
Romanian
Etymology
From amuți + -eală.
Noun
amuțeală f (plural amuțeli)
- muteness
Declension
Declension of amuțeală
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) amuțeală | amuțeala | (niște) amuțele | amuțelele |
genitive/dative | (unei) amuțele | amuțelei | (unor) amuțele | amuțelelor |
vocative | amuțeală, amuțealo | amuțelelor |