lăutărel
Romanian
Etymology
From lăutar + -el.
Noun
lăutărel m (plural lăutărei)
- Diminutive of lăutar
Declension
Declension of lăutărel
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) lăutărel | lăutărelul | (niște) lăutărei | lăutăreii |
genitive/dative | (unui) lăutărel | lăutărelului | (unor) lăutărei | lăutăreilor |
vocative | lăutărelule | lăutăreilor |